Dousprezece fix (contra poezie pt. Renuntare -Poesis31)

Se taraie prin tarini
Himera intunecata
Cu giulguil ei de stele
Si ochi de haos negru
Aluneca in campie
La brat cu-al ei Erebu.
Aceasta "femme" fatala
Pe numele mic Nix
Ingheata in ieri secunda
La fiecare fix
Douasprezece.

Desi ieri ti-era draga
Si in crang ii taiai calea
Azi nu mai vrei s-o afli
Nici sa-i auzi chemarea.
Ai osandit-o in graba
Crezand ca porta vina
Acelei clipe sumbre
Ce ti-a inghitit lumina.
Asa nevinovata
Cu dor iti poarta jalea
Culege resemnata
Din ochi-ti flori de iris
Cand vechiul orologiu
Inchina ca prin vis
Tanguitor elogiu
La fiecare fix
Douasprezece.

Ti-e otravita viata
De spini de trandafir
Ce-i porti intr-o cununa
La fel ca un martir,
In oarba-ti agonie
Tu uiti ca in toate cele
Judecatorul singur
E acela care cere:
Lumina, intuneric,
Fiinta, nefiinta...
Stapanul ecumenic
Da la final sentinta!
Ciopleste in inimi chipuri
Cu drag sa le pastram
Pana la ceasu in care
Asa cum a prezis
Pendul atemporal
Anunta ora fix
Douasprezece.