Tuesday, August 31, 2010

De mortuis nil nisi bene!

Stii, am trecut din nou saptamana trecuta pe acolo… Ulitele pareau mai mici si mai strambe, casele mai prafuite si mai neingrijite ca niciodata. Vopseaua decolorata de soare se cojeste de pe garduri care stau sa cada. Am numarat multe bancute goale pe la porti anul asta si ... nu m-a mai intrebat chiar nimeni “Mona , tu esti?” , desi, am mers incet pana am ajuns la poarta.
Oare mai creste Izma pe vechiul loc? Parca n-am mai baut ceai de Menta de-o vesnicie dar inca-i mai simt gustul aromat in cerul gurii.
Mai stii cum trageai de mine dimineata sa ma trezesc? Si vechiul pieptene din aluminu cu dintii strambi, ti-l mai aduci aminte? Dar gentuta rosie lacuita, in care imi indesai biscuiti si halva ?
Inca imi mai amintesc mirosul din odaie. Un amestec de lemn vechi, cuverturi de lana si zambile proaspete. Nici oglinda mare cu margini dantelate, in care prinsesei vederi colorate primite de la rude indepartate, n-am uitat-o. Doamne, ce-mi mai placeau ! Le tineai sus, la loc de cinste si te mandreai cu ele de cate ori venea cineva in vizita. Poate de aceea , cand am invatat sa scriu, ti-am trimis cate una in fiecare an, desi nu citeai prea bine. Mi te inchipuiam punandu-ti vechii ochelari, legati cu elastic grosolan, privindu-le oricand te ajungea dorul.
Oare ti-a fost greu cand am plecat la scoala, la oras? Cum ai indurat urletul viforului in serile de iarna cand eu n-am mai fost acolo sa te cicalesc cu intrebari stupide in timp ce invarteai cu vatraiul in soba?
“Sa nu pui mana ca arde!!!”, imi spuneai de fiecare data, desi nu mai era de mult nevoie.
N-aveam decat o jucarie si cateva sticlute goale de parfum ieftin. Un urs de plus, Mos Martin… Nu te-am intrebat niciodata , de unde ai scos numele asta? Am crezut multa vreme ca pe toti ursii ii cheama Martin si ca toti sunt batrani. Aaaaah,  si mai aveam un soarece galben de plastic, cu o ureche rupta pe care il chema Kunta Kinte si se supara de fiecare data cand nu eram cuminte )). Asa il botezase un vecin, dupa un personaj dintr-un film, desi tu nu aveai televizor pe atunci... Nu-mi amintesc sa ma fi deranjat prea tare lucrul asta, pe vremea aia aveam treburi mult mai importante de facut . Imi placea cand mergeam amandoua in sat, pe la femeile tinere care te chemau sa le ajuti la framantat colaci pentru pomeni si la fiert arpacas. Erai un fel de autoritate recunoscuta in domeniul prescurilor si marturiilor si stiai toate obiceiurile de nunti , botezuri si ingropaciune. Nici popa nu le stia pe toate! De altfel, cum ar fi putut? N-avea atatea primaveri in spate , si nici toiag de om intelept ca al matale. Uneori ti-l furam si te imitam prin curte. Zambeai, nu cred ca te-am vazut vreodata razand (ma intreb daca stiai). Era vechi, dintr-un lemn rezistent, sculptat cu modele care nici nu se mai distingeau din cauza vremii. Ma gandeam ca intr-o zi, cand o sa ma fac mare, o sa-ti cumpar unul nou si stralucitor, poate chiar de aur, ca sa nu mai aiba nimeni in sat ca al matale!
Eram foarte mandra de tine! Tu, cred ca erai un pic jenata cand ma apuca bataitul in biserica in timp ce popa si dascalul isi vedeau de Sfestanie. Nu imi ziceai tu de cate ori auzeai muzica sa “joc” ? Cu ce era cantarea popii diferita?
Cand ma duceai la gradinita pe bicicleta, ma simteam ca si Kate Winslet la prora Titanicului. Imi inspirai atata incredere incat credeam la un moment dat, ca esti a-tot-puternica. Nu cred ca m-am mai simtit vreodata atat de iubita si de in siguranta ca atunci.
Nu mi-a dat niciodata prin cap la vremea aia, ca intr-o zi, ai putea sa mori… Chiar, cum ai putut sa-mi faci una ca asta?
Nu, inca nu te-am uitat. Ma mai gandesc din cand in cand la tine. Ma intreb daca tu te gandesti uneori la mine si de te uiti arar de-acolo sus, daca ma cauti mult… Oare ma mai cunosti? M-am schimbat mult, desi lectiile le invat tot greu, ma poticnesc adesea de orisice obstacol si inca ma mai ratacesc .
Unele lucruri raman neschimbate  , dar tu nu m-ai crescut sa fiu slaba si pentru asta trebuie sa-ti multumesc! Odihneste-te in pace!

Labels:

0 Comments:

Post a Comment

<< Home