Tuesday, May 26, 2009

Visul



Intr-o zi, se trezi din senin zburand peste o mare violet ce se pierdea intr-un orizont rosiatic, fara umbra de nor si fara soare.  Pesemne, cumatrul, isi odihnea stralucirea pe nisipul fin, printre corali, stand la taifas cu blondele ondine cu zambete cuminti.
Intr-o zi, sau poate ca era o noapte, zbura peste o mare fara valuri si ...fara margini!!!
Zbura pe deasupra undelor ca si cand era vant ...
Era liniste si se gandea ca  in sfarsit, e acasa!
N-a uitat niciodata zborul acela liber deasupra unei mari violet, fara valuri si fara margini pe care incerca sa o cuprinda si sa o contina ca si cand era vant, caci ... vant si era!
Un vant care mangaia oglindirea apei lasand-o neteda si tacuta, un vant bland, ca si cum era gand, caci ... gand si era!
De atunci, in fiecare noapte cand inchide ochii, spera sa se intoarca acasa.Deschide fiecare poarta cu emotie, sperand ca se va deschide spre un cer rosiatic, fara soare...doar cu o mare violet!
Hotarat lucru, n-are noroc! Portile se deschid de cele mai multe ori spre lumi bantuite de umbre, inchipuiri ciudate care se hranesc cu insasi teama ei de a nu se mai intoarce niciodata acasa. Monstri care ii ghicesc gandurile dinainte chiar sa incolteasca si ca un facut, incuietorile sunt de fiecare data defecte iar ea realizeaza cu amaraciune ca nu i-ar folosi la nimic oricum, caci umbrele se dilata si se scurg prin crapaturile usii, prin gaura cheii ori pe sub prag si-atunci ( ce poate sa faca altceva decat sa fuga!? ), fuge insa indiferent cat de tare fuge ori sub ce piatra se ascunde, le poate simti rasuflarea rece pe umar, ca si cand ar fi lipite de ceafa ei!!!
Intr-un tarziu, epuizata si incoltita, isi ia inima in dinti si se opreste sa-i infrunte. Ce n-a incercat!? Descantece, blesteme, rugaciuni, sabii si scututi! Pe toate le-a incercat!!! Balaurul pur si simplu nu moare! Si nici Sf. Gheorghe nu se vede pe nicaieri...
Sleita de puteri si resemnata parca, renunta! Nu mai fuge si nici nu se mai apara! Inchide ochii si asteapta sa se termine tot. Asteapta sfarsitul oricare ar fi el incercand sa ghiceasca momentul dar...dar nu se mai intampal nimic!!!!
Se trezeste!!! Scapa de monstri si de portilile din vis dupa care se ascund, dar realizeaza cu tristete ca odata cu ei, dispare si poarta care da spre un cer rosiatic, fara soare, doar cu o mare violet. :(

Labels:

0 Comments:

Post a Comment

<< Home